Bună oameni dragi,

Îmi permiteți să vă povestesc, ce minuni am trăit în ultimile luni? OK!

Deci, numele meu este Marisa, am 29 de ani, și o las pe mama să vă povestească, pentru că ea cunoaște mai multe cuvinte decât mine. Viața mea este foarte limitată. Eu am un buletin pe care scrie:

• Neajutorare
• Capacitate de mișcare diminuată considerabil
• Handicap mental de 100%

Pe atunci, neurologul le-a spus părinților mei că prognosticul pentru dezvoltarea mea este rău și că probabil nu voi putea alerga/umbla niciodată.

Din fericire părinții mei nu l-au crezut, ci s-au încrezut în Dumnezeul nostru, căruia nimic nu-i este imposibil!

Așa că mi-au cumpărat acum doi ani și jumătate o bicicletă pliabilă. Sună incredibil, nu-i așa? La început am putut merge doar câțiva metri. Am avut probleme cu respirația și primeam prea puțin aer. Cu toate acestea, nu ne-am dat bătuți și am mers întotdeauna un pic mai mult. Și imaginați-vă? Anul acesta am făcut primul meu tur mare cu bicicleta. Traseul a avut o lungime de 30 de kilometri!

Când sunt pe bicicletă, sunt mobilă și mă simt liberă.

Pot să-mi aleg singură direcția, ceea ce este ceva foarte special pentru mine. Pe drum, experimentăm mereu lucruri noi și asta mă bucură foarte mult.

Și cel mai bun lucru: transpir și totuși după aceea mă simt echilibrată. Dificultatea de respirație nu mai există. Și acum vă voi arăta un filmuleț pe care tatăl meu l-a făcut în vacanța din anul acesta. Bucură-te de el – Isus este de nedescris și are cu siguranță încă multe planuri, cu mine și cu siguranță și cu tine!