Ivo Sasek la UPF Elveția
Ființa Evaluării

Un extras din conferința: „Drumul către pacea inter-religioasă mondială“

Prelegerea completă poate fi vizionată aici [click aici].

UPF (Federația Universală de Pace) are un rol consultativ în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU). În septembrie, au fost invitați reprezentanți din cele mai diferite medii la Conferința internațională pentru pace în lume. Fondatorul OCG, Ivo Sasek, a vorbit, de asemenea, pe tema „Calea către pacea mondială inter-religioasă“. În rezumatul discursului său, veți afla principiile evaluării: Cum ajungem la această putere care ne face să iubim, chiar și atunci când ne aflăm în fața celor mai mari dușmani ai noștri?

DESCĂRCARE

I

Ivo Sasek la UPF Elveția: „Drumul către pacea inter-religioasă mondială“

În timp ce războaie, nedreptăți și conflicte de tot felul încă devastează fața pământului, nu a existat niciodată un angajament atât de larg pentru pace și promovarea demnității umane. „Pacea și securitatea au astăzi nevoie de vocile tuturor celor care se ocupă profund de pace, mai ales de liderii religioși!“. Cu acest motto, Federația Universală de Pace (Universal Peace Federation/UPF) a invitat la Conferința Internațională pentru Pace din 21 septembrie 2018. Aceasta a avut loc în locaţiile Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva. UPF are statut consultativ general în cadrul Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite (ONU). Ea a chemat la participarea activă la modelarea păcii mondiale. Nu doar lideri religioși din diverse credinţe au venit la a 37-a Zi Mondială a Păcii: creștini, evrei, musulmani, sikhși, hinduși etc. – ci și reprezentanți din politică, știință și diverse organizații internaționale.

Ivo Sasek, fondatorul OCG, Kla.TV, AZK și altor formate gratuite media şi de presă a acceptat de asemenea invitația și a ținut o prelegere pe tema „Calea spre pacea inter-religioasă a lumii“. Kla.TV difuzează acum discursul său referitor la uniunea inter-religioasă pentru pace și dezvoltare. Ce poate învăța omenirea, indiferent de fundal național, economic, politic, religios, etc. de la roiuri de animale? Ascultaţi răspunsuri compacte din gura unui om care se bazează pe patru decenii de experiență și care efectiv trăiește practic pe viu acest secret împreună cu mii de oameni.

Conferința internațională privind pacea, discursul lui Ivo.

Ivo Sasek ne va prezenta acum o idee despre cum putem realiza o pace mondială durabilă. Dau cuvântul domnului Ivo Sasek.

Ivo Sasek: Vă mulțumesc că încă mai aveţi răbdare după atâtea referate. Vreau să exprim convingerea mea despre calea spre pacea inter-religioasă a lumii, pentru pacea mondială în general. Cred că la bază stă conștientizarea că omenirea este un organism. Omenirea este un organism și nu altceva. Și dacă spun aceasta, știu din 40 de ani de experiență că majoritatea oamenilor înțelege acum acest lucru la modul metaforic. Un organism, o imagine frumoasă, o pildă superbă, dar vreau să spun din start: noi suntem un organism.

Și nu numai creștinii. Pentru creștini citim în Biblie în 1 Corinteni 12: „Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Cristos.“ De 2000 de ani am înțeles că acest lucru este adevărat pentru noi, creștinii, dar este important să ne dăm seama, căci „Cristosul“ este aşa. Nu noi creștinii suntem așa, scrie acolo, ci Cristos este așa. Cristos, acest termen, ar necesita o explicație teologică mai lungă. Cristos înseamnă, pur şi simplu, Dumnezeu printre oameni, Dumnezeu în jurul oamenilor, Dumnezeu în oameni. Acesta este Cristosul, Duhul efectiv al lui Dumnezeu, care trăiește omenirea ca organism.

Problema noastră este, de ce nu putem avansa?

Noi înțelegem cele mai multe lucruri metaforic, mai bine zis ca o pildă, decât ca o realitate. Creștinii citesc Biblia mai degrabă la modul conjunctiv, adică sub formă de posibilitate sau dorință, decât la modul indicativ, sub formă de realitate. Același lucru pentru fiecare altă religie, aceeași problemă. De aceea nu înaintăm. Biblia și, de asemenea, cred că şi în Coran, în Bhagavad Gita, peste tot e același lucru. Scrierile noastre religioase au încercat de milenii să ne învețe că Dumnezeu trăiește în noi, oamenii. Noi Îl alungăm în cer. Creștinii așteaptă ca Isus să pogoare din cer. Musulmanii îl așteaptă pe Mädi sau pe Madi, nu știu exact cum se pronunță. Ezotericii așteaptă extratereștrii. Politicienii şi oamenii așteaptă americanii. Toate astea nu funcționează în lume. Dumnezeu trăiește în noi, oamenii și aceasta este o cunoaștere de bază foarte importantă.

Ei bine, putem să ne numim şi să ne comportăm precum comuniştii, ca niște comunități de interese. Dar din punctul de vedere al naturii suntem un organism. Este o mare diferență. Un organism este trăit. Dar noi, oamenii de aici, de jos, nu cunoaștem pacea, pentru că totdeauna încercăm prin puterea noastră, prin propria noastră înțelepciune să ieşim la liman. Prin ceva propriu. Totul propriu. Dar organismul, când omenirea este un organism, un trup, este trăit. Aceasta e o amenințare pentru oameni. Ei cred: hm, eu nu vreau să fiu trăit, vreau să fiu liber. Dar eu vă spun: noi suntem trăiți. Suntem respirați. Să încercăm să oprim respirația, atunci vom observa că suntem respirați. Niciunul dintre noi nu-şi bate singur inima, corect? Inima noastră este bătută. Suntem înfometaţi și saturaţi, da. Trebuie să mâncăm și să bem. Dar noi suntem însetaţi. Totul se întâmplă cu noi. Și asta nu este o amenințare pentru noi. Ci asta așa este. Asta-i viața. Când realizăm din nou că suntem un organism? Că toată umanitatea este un organism. Nu doar creștinii între ei, ci creștinii, musulmanii, toate religiile. Dar mai aparţin aici și politica, știința, toți. Fiecare om, atunci când înțelegem din nou că suntem un organism, în care fiecare are o sarcină diferită, nu contradictorie. Biceps, triceps. Unul poate doar trage, celălalt doar împinge. Dar împreună se complementează. Nu este o contradicție. Este nevoie de amândoi.

Putem să ne numim familie. E frumos să ne numim familie, frați, surori. Este un lucru bun, ar trebui să trăim ca o familie. Dar noi suntem un organism prin natura noastră. Asta aşa-i. Nu putem trăi ca şi cluburi, nici ca asociații bisericești. Putem să fondăm cât de multe cluburi dorim. Dar funcționalitatea va fi întotdeauna cea a unui organism. Dumnezeu trebuie să facă lucrurile în noi. Faptul că acest lucru este așa a fost descoperit recent şi de fizica cuantică. Totul este interdependent, interconectat. Spirit, suflet și trup formează un organism. Ceea ce-i în inima mea pătrunde şi în inima ta. Ceea ce-i în inima ta pătrunde şi în inima mea. Totul are un efect extraordinar asupra întregului.

Deci, trebuie să fim trăiţi. În caz contrar, vom continua cu înțelepciunea noastră. Trebuie să învățăm cum să ne lipim de înțelepciunea lui Dumnezeu. Cum să ne conectăm de voia lui Dumnezeu, de sentimentele lui Dumnezeu. Să ne conectăm de plăcerea și nemulțumirea lui Dumnezeu. Toate astea trebuie să ne fie date. Atâta timp cât nu învățăm să trăim ca un organism, cu un cap peste noi, care ne trăiește, nu va mai exista pace aici jos, nici măcar acasă; imposibil. Când a venit Isus, ca și creștini, l-am rezervat și l-am închiriat pentru noi, dar El nu este un privilegiu creștin. Isus a venit să ne arate, ca Fiul al Omului, cum o persoană formează o unitate cu Dumnezeu. El nu a venit doar pentru evrei, sau mai târziu pentru noi, creștinii. A venit pentru întreaga lume.

Aceasta este ceea ce spune Biblia: Cristos a murit pentru toți. Pentru a aduce un mesaj tuturor. Ce mesaj? Dumnezeul în om. Ioan 17, rugăciunea sa înaltă bisericească din Biblie, iar acest lucru este greșit înțeles de 2000 de ani. „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi …“ Acesta a fost mesajul constant al lui Isus: Dumnezeu trăiește în om. Toate faptele pe care le-a făcut, semnele, minunile, actele de putere au fost expresia că Dumnezeul cel viu locuiește în înțelepciunea Sa, în puterea Sa în trupul omenesc. Iar când Isus s-a rugat aici ca poporul său, discipolii săi să fie unul, nu a fost o rugăciune pentru ceva ce încă nu era și urma să fie. Este o rugăciune pentru punerea în funcțiune a ceea ce există deja.

Am fost creaţi ca şi creaturi ale lui Dumnezeu, pentru El, spune în Coloseni 1, pentru El, în El, pentru scopul Său, că EL să ne trăiască: El este capul. Isus nu a venit să se roage: „ah, fă-i un organism“. A venit pentru că știa că SUNTEM un organism, s-a rugat pentru punerea în funcțiune, ca să şi funcţionăm ca un organism. Deci, noi nu trebuie să ne rugăm să devenim unul, suntem deja unul: fizic, spiritual uniţi, creaţi ca UN organism. Dar trebuie să şi trăim prin legile unui organism, ca o comunitate. Asta conţine rugăciunea lui Isus: «Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una», în versetul 22, unde se roagă. Deci, la fel ca Isus și Tatăl. Și „a da această unitate“ se poate traduce şi cu faptul că El a „mediat“ această unitate. El i-a învățat pe oameni, pe ucenici în prealabil, că Dumnezeu trăiește în om şi a demonstrat-o. Prin urmare, punerea în funcțiune a organismului a fost rugăciunea lui Isus, ca, dacă deja suntem un organism, să trăim și să funcționăm ca un organism.

Acum, următorul pas: cum se ajunge a fi trăiţi în această dimensiune divină? Noi, oamenii, trebuie să recâștigăm cunoștințele despre cum se navighează un organism. Cum este el trăit? Vine acum o voce din cer? Cum este posibil ca toată lumea să trăiască împreună în armonie? Eu vă spun anticipat: Doar Dumnezeu poate face asta! Ne putem permite o mie de astfel de conferințe și, în cele din urmă, ne vom învârti în cerc până când vom înțelege cum funcționează principiul navigației. Pentru că suntem de altă natură, pornim de la presupuneri false.

Deci, cum funcționează? Trebuie să exprim pe scurt, căci am timp puţin. Să comparăm cu roiurile animalelor. Putem verifica toate tipurile de roiuri de animale. Roiuri de lăcuste, am adus câteva imagini aici, probabil miliarde de lăcuste. Acestea îşi pot schimba direcția de zbor în 0,6 secunde. Cine le conduce? Unde este regele? Unde este conducătorul? Vedem că acestea sunt principiile, astfel Dumnezeu trăiește întreaga creație. Complet normal pentru animale. Același lucru este valabil și pentru stolurile de păsări, la fel cu bancurile de pești, la fel cu microorganismele. Cum știu miliarde și miliarde de microorganisme ce substanțe trebuie să transporte la rădăcinile copacilor?

Ele ştiu, căci Dumnezeu este atotștiutor, Dumnezeu trăiește în fiecare atom, în fiecare moleculă. Deoarece Dumnezeu trăiește totul în această creație.

Totul: el trăiește lumea animală și vrea să ne trăiască şi pe noi, oamenii. Numai că spre deosebire de animale, el dorește pentru asta consimțământul nostru. El vrea ca noi să dansăm cu EL, puteți spune. Să mergem cu El. Trebuie să fim ca animalele. Prin urmare, cirezile de elefanți știu ce trebuie să facă, turmele de gnu știu când trebuie să meargă undeva sau altundeva. Toate animalele ne arată de fapt că este posibil ca Dumnezeu să navigheze. Acum ajung la punctul decisiv. Poate că este cel mai important lucru pe care trebuie să-l spun, pe lângă această repetare a revelației că suntem un organism. Acum, ce este navigarea, cum putem noi, ca oameni, dacă suntem atât de diferiţi, milioane, miliarde de oameni, cum putem înțelege ce şi când este de făcut?

Este foarte simplu, Isus a trăit totul pentru noi. Când ucenicii au vrut să știe cum să se supună lui Dumnezeu, El a spus în esență: oile mele aud vocea mea, și acesta nu este un privilegiu creștin, ci este valabil pentru toţi oameni. Deci noi, oamenii, am fost creați ca niște creaturi ale lui Dumnezeu care pot auzi vocea lui Dumnezeu. Putem să facem acest lucru, dar trebuie să știm și cum funcționează. Isus a explicat acestea. În Ioan 14:27 spune: „Vă dau pacea Mea.“ Da, noi căutăm pacea, facem tratatele noastre de pace, conferințele de pace. Vă voi da „pacea mea“, spune el, avem nevoie de pacea lui Dumnezeu. El spune că pacea este mult peste ceea ce este cunoscut la nivel uman drept pace. Este mult mai adâncă.

Într-un alt pasaj, în Ioan 1.4, Isus este descris astfel: „în El era viața, și viața era lumina oamenilor.“ Deci, nu filozofia era lumina oamenilor, nu cuvintele pe care El le-a rostit erau lumina oamenilor, ci viața care a emanat de la el, pentru că Dumnezeu a făcut ceva prin el, a trezit viața, pacea, pacea divină în oameni. Arăt cu încă un pasaj. Vorbesc aici doar despre Biblie, dar ele sunt principii valabile pentru toți oamenii. 1 Corinteni 4.20 scrie: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu“ -şi asta este navigaţia- „nu stă în vorbe, ci în putere.“ Putere în greacă înseamnă: dynamis. Asta înseamnă: cum ne conduce Dumnezeu pe noi, oamenii, la fel ca lumea animală? Ne conduce prin putere. Dinamis înseamnă și energie, adică influență efectivă. Exact, și repet, cum ne influențează Dumnezeu?

Fiecare cuvânt pe care îl vorbim, fiecare gând pe care îl gândim este influențat, însoțit de o putere eficientă. Puterea aceasta trebuie să o regăsim, să învăţăm să o percepem, să fim sensibilizaţi din nou. Ne-am sensibilizat mintea la cuvintele pe care le vorbim, la teologiile noastre, la comparațiile noastre. Trebuie să auzim din nou vocea inimii. Fiecare gând pe care îl gândim este însoţit de o forță care ne duce lăuntric în sus sau în jos. Gândește-te la ceva negativ și îți dai seama că o iei la vale. E adevărat? Fă ceva negativ și imediat simți că puterea din tine coboară. Fă ceva ce ţi-a insuflat Dumnezeu și simţi că puterea crește.

Deosebit este faptul că tot ceea ce face Dumnezeu este același la noi toţi, totul în același timp. Nu este la unii hăis, la ceilalţi cea. Aceasta este diferența atunci când funcționează pacea Lui.

Deci, pacea Sa efectivă, viața Sa divină efectivă este principiul nostru de navigație. Aceasta a devenit specialitatea noastră, ca OCG, de zeci de ani. Facem acest lucru cu mii de oameni, învățăm inteligența divină în sensul că învățăm să navigăm împreună, să mergem după efectele lui Dumnezeu, cu spiritul Său. Facem de mulţi ani evaluări cu mii de oameni care vin să înveţe în trei zile cum să mânuiască această putere de navigație, aceste acțiuni efective ale lui Dumnezeu, cum să se alăture din nou acestei influențe a vieții şi păcii divine. Și cu fiecare gând, pe care îl putem măsura în timp, la noi înșine sau colectiv, aflăm dacă pacea lui Dumnezeu este acolo sau nu. Dacă un cuvânt pe care îl rostesc duce în sus sau în jos. Cum sunt lucrările pe care le fac eu, duc ele în sus sau în jos? Acţionează puterea Lui? Astfel ajung aici şi la ultima idee, pe care o găsim în Filipeni 4 versetul 7 din Biblie. Acolo scrie: „Și pacea lui Dumnezeu“, – aici vorbim deci despre pacea care este mai înaltă decât pacea umană – „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.“ Aceasta este instrucțiunea, așa cum ne-a învățat Isus, pentru toată omenirea.Deci, pacea lui Dumnezeu este ca o gardă personală pentru noi, altfel tradus. El supraveghează percepțiile noastre, gândurile noastre, supraveghează acțiunile, intențiile noastre și este ca un paznic, ne protejează. Dar asta funcționează numai dacă trăim din nou orientați către putere. Acesta este apelul meu către noi toți, la toate religiile la unison, fără vreo diferență, nu este un privilegiu creștin. Ceea ce am predicat aici, că trebuie să învățăm să trăim din nou într-un mod orientat spre putere, că trebuie să cunoaștem din nou puterea lui Dumnezeu, trebuie să începem cu noi, papii, aşa-i? Fie că suntem creștini, catolici, evrei sau musulmani, există papi peste tot; da, avem pretutindeni conducători, şi niciunul nu o mai scoate la capăt. Dar, pe măsură ce învățăm să trăim într-un mod orientat spre forţă, putem să-i învățăm din nou pe oamenii pe care îi păstorim această viață orientată spre putere. Experimentăm asta cu sute de denominațiuni diferite pe care le-am adus împreună şi care cooperează ca un roi. Astfel am construit aproximativ 170 de studiouri de televiziune, am realizat 9,5 mii de emisiuni în ultimii ani, făcând totul împreună ca niște roiuri. Putem asambla sau demonta materialul în sală la cele mai mari evenimente într-o jumătate de oră, ceea ce altfel durează o săptămână întreagă, pentru că am învățat să funcţionăm în roi. Am învățat aceste fundamente la început, dar putem spune acum din practică: ce funcţionează cu mii de oameni, funcționează cu întreaga lume. Dar trebuie să fim sensibilizați din nou și ne bucurăm să ne punem la dispoziția tuturor celor interesați de acest proces de citire a păcii, a vocii, să se cupleze din nou cu conducerea divină. Mulțumesc pentru atenție.

Completare importantă: Este important să se facă distincția: pacea nu este un ţel, pacea este calea, pacea este puterea. Noi, oamenii, nu avem din noi înşine ambiția de a face bine. Noi, oamenii, nu avem puterea de a persevera, nu avem puterea de a ierta, puterea de a dezvolta viziuni care să funcţioneze, pentru că cel mai bun dintre noi este la fel de bun ca un grăunte de praf: ne lipsește imaginea de ansamblu, ne lipsește totul. Dar, descoperirea că aici este o putere care ne trăiește, care ne împuterniceşte, care ne iubește – aceasta este calea. Pacea este calea, puterea. Eu sunt familiarizat cu acest secret de 40 de ani. Sunt ca un surfer, navigator pe val, deci puterea despre care vorbesc este o forţă care ne dă chiar şi în moarte puterea de a muri. Acesta este punctul: nu putem muri, nu putem renunța, nu ne putem renega prin propria noastră putere. Dar vedem mărturii ale oamenilor care se află sub această pace divină, așa cum am explicat aici: „Pacea Mea v-o dau“. El spune: această pace depășește mintea umană. Ea merge dincolo de abilitățile umane. Acolo am văzut oameni care ardeau pe rug şi tot cântau. Unde erau sfîşiaţi de lei, această pace era și mai puternică. Pacea lui Dumnezeu este o mașină energetică. Aceasta este la fel de puternică în musulman ca și în creștin, în evreu, hinduși, este în fiecare om, dar depinde de mine dacă mă orientez spre ea sau nu. Trebuie să mă implic în acest experiment de a trăi în forţă, trebuie să mă implic, este ca un contract, ca o strângere de mână, ca o căsătorie. Atâta timp cât nu observ că această sursă de energie există, întotdeauna voi rămâne cu un pas în urma păcii, voi avea mereu de dus o luptă. Eu trăiesc cele mai mari persecuții, eu personal trăiesc o persecuție din partea creștinilor de peste 25 de ani, acolo chiui de entuziasm, da, îmi iubesc duşmanii. Recent mi-am întâlnit duşmanul de moarte, un individ care îmi pricinuieşte de decenii daune de milioane. Căci eu fac filme de lung metraj, iar tipul mă urmăreşte pas cu pas: fiecare film, în fiecare cinematograf, la fiecare festival, în fiecare magazin. Zilele astea ne-am întâlnit faţă în faţă pentru prima oară. Datorită păcii care pulsează în mine i-am zis: acum mai întâi ne îmbrăţişăm, nu ca spectacol, ci sincer. L-am luat de braţ şi am mers împreună vreo 20 de metri şi i-am spus, ca totul să fie clar între noi: Vă iubesc, da, vă iubesc. Tipul a rămas perplex şi a zis: asta este doar retorică, aşa ceva nu există, nu există …

La rândul meu i-am spus: problema dumneavoastră este că nu cunoaşteţi dragostea lui Dumnezeu, nu cunoaşteţi iubirea. N-aţi aflat niciodată că e posibil să iubeşti, chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Dar pacea care mă conduce, pe care călăresc de zeci de ani ca pe un val, cu această putere care mă face să merg cu voia lui Dumnezeu am fost apt să îl pot îmbrățișa pe acest om care mă privea perplex. Aș putea povesti ore în şir, am avut mii de dușmani, care-mi sunt prieteni astăzi. De ce? Pentru că o energie vibrează în mine, pentru că am început să trăiesc orientat spre putere. Am descoperit acest secret și l-am împărtăşit multor mii de oameni și astăzi îl învățăm altor mii: deci energia este calea, cauza care explică de ce avem pace. Pacea este calea noastră, ne însoțește, nu doar un obiectiv pe care-l vom atinge în cele din urmă. Acesta este capitalul nostru de start, calea noastră, energia noastră în toate!

Teile diesen Artikel

www.ivo-sasek.ch

 

Das könnte Sie auch interessieren:

2022-03-11T10:31:25+00:00
Nach oben